îţi răspund acum la scrisoarea ce mi s-a părut că ai vrut să mi-o trimiţi fără timbru şi am senzaţia că a ajuns 
. poate nu era pentru mine dar oricum eu de mult îmi doream să îţi scriu o scrisoare. aşadar, reîncepând, reîncepând…
dragă Omule,
eu nu am căutat şi nu voi căuta niciodată să opresc timpul, căci am învăţat că acest lucru nu este posibil, şi că singura maşină a timplui ce poate fi folosită este cea a prezentului şi a viitorului.
într-un fel ciudat, poate şi timpul are nevoie de puţină iubire, şi să fie ţinut minte, de aceea uneori am căzut, cad…, o să cad în acel butoi… mult iubit, mult urât, roşu şi verde în acelaşi timp.
dar “timpul e pitic”, el este aici doar ca să ajute, cred. timpul pare a deţine gama cea mai variată de emoţii şi sentimente, dar poate defapt el… doar încearcă să iubească. ne lasă în urmă scoici. scoici pictate cu diferite sentimente. iar aceste scoici le putem arunca undeva unde sa ne scape din vedere. astfel le putem uita daca trebuie. eu le pastrez… căci oricum, degeaba le-aş arunca… căci dacă le arunc apoi simt nevoia să pornesc într-o căutare continuă pentru a le regăsi.
poate nu s-a înşeles mult din ce am spus, poate nici nu trebuia, sau poate trebuia, sau poate s-a înţeles, dar în orice caz, astăzi, acum, un om care ştie că timpul nu se intoarce nicodata si nu sta dupa nimeni şi care e fericit că te cunoaşte crede în maşina viitorului. astăzi un om este fericit.
deasemenea voi include o scrisoare care, dacă nu cer prea mult, te aş ruga să o trimiţi dragului nostru prieten, cum înclin să îl văd eu pe el, timpul.
dragă timpule,
vreau să îţi spun că, deşi am fost supărat pe tine o perioada, şi nu înţelegeam ce se întămpla cu mine, cu tine şi cu tot ce ne înconjoară, mie îmi pare rău că ne am certat şi sper să mă ierţi, pentru că, tu, dragul meu prieten. eşti singurul care tot timpul îşi dă seama cum trebuie făcute lucrurile.
cu sinceritate,
acelaşi om fericit care crede în viitor.
Posted on December 29th, 2007 by EveryDay
Filed under: Uncategorized | 2 Comments »
