m-am trezit cumva plictisit de realitate. m-am trezit cumva intrebător: “azi ce-o să mai fie?”. o voce ascunsă într-un ghem de iarbă încâlcit într-o scoica mi-a răspuns: “nu te speria, nu te speria căci eu sunt marea şi îţi pot spune orice adevăr.”. neconvins i-am răspuns: “tu eşti marea, şi da eşti marea sentimentelor mele eşti marea sentimentelor ei, eşti marea tuturor, eşti şi aerul ce ne înconjoară, dar dragă mare, tu nu te poţi mişca singură că de ai fi putut, acum noi toşi eram inundaţi de această tăcută fericire a iubirii.”. marea speriată la auzul afirmaţiilor mele bătu un val de stânci căt să sperie orice fiinţă din apropiere. dar eu, nesperiat, nemişcat i-am cerut să mă asculte. i-am cerut o întrevedere în trei: eu, ea şi timpul; moment în care ea enervată de spusele mele s-a decis să îmi demonstreze că se poate mişca singură şi a aruncat un val ce m-a prins ca un veritabil lasou. acum îţi scriu acest mesaj din marea sentimentelor mele. prins într-un adevărat vis nesfărşit am ţipat:
te iubesc.
Posted on December 30th, 2007 by EveryDay
Filed under: Uncategorized
M-am trezit speriata, am evadat dintr-un vis pe care nu pot sa mi-l aduc aminte, totusi stiu ca m-am trezit cu gandul la trecut, am ales sa imi aduc aminte lucrurile frumoase si printre altele, mi-am adus aminte de oul de ciocolata cu surpriza, dar acum, imi e teama sa il desfac, mie nu imi plac surprizele, dar stiu foarte bine ca mereu mi-au placut surprizele pe care le descopeream in oul cu ciocolata, astfel incat, cred, ca am nevoie de putin timp ca sa deschid oul asta, iar daca se intampla sa nu imi placa jucaria, tot o sa o pastrez, pentru ca imi trezeste amintiri placute.
Am plecat sa pregatesc cafeaua potrivit de dulce…
Pot sa sparg aceasta atmosfera filozofica spunand ca eu azi m-am trezit cu o durere de cap si atat?
se pare ca poti:)